Sfantul Nicolae este protectorul copiilor, e facatorul cel mare de minuni, ajutatorul cel grabnic si mijlocitorul cel prea ales catre Dumnezeu.
Cutia cu suparari daruita Sfantului Nicolae
– Tu ce faci cu toate suparările de la tine din sufletel?, a fost intrebata, intr-o zi, o fetita.
– Le inchid intr-o cutie si le las acolo, sa uit de ele!, a raspuns fetita, parca prea matur pentru anii ei.
– Pare in regula…, i-a raspuns doamna care incepuse discutia. Dar cutia se poate rasturna oricand si-si poate pierde capacul… N-ar fi bine, nu-i asa? Eu stiu o varianta mai potrivita, stiu ce poti face cu toate supararile de la tine din sufletel!
– Ce?!
– Sa-ti alegi o icoana, care-ti place tie mai mult. Si cand o să te simti pregatita, sa te duci in fata icoanei si sa-i dai toate supararile lui Dumnezeu! Dacă i le dai, si daca nu le mai pastrezi la tine in suflet – Dumnezeu o sa ti le preschimbe in bucurii!
Copila a zambit putin incurcata si mult neincrezatoare. Cum sa faci asta? Si cum sa se transforme supararea in bucurie?! Erau, totusi, vorbe prea mari pentru ea…
Timpul a tot trecut, iar mama copilei o mai intreba, din cand in cand: Nu vrei sa renunti la tristetile tale? Fetita… parca si le strangea si mai tare la piept… si raspundea: Cand o sa ma simt pregatita!
Icoana Sfantului Nicolae
Si-a mai trecut niste timp. Intr-o seara, tot plansul din lume s-a napustit pe umerii copilei. Suparare, furie, neputinta, oboseala, durere, toate o incolteau. Atunci, nici nu si-a dat mama seama cum prunca s-a cocotat pe o margine de pat si cum s-a intins cat era de lunga spre un perete… apucand icoana Sfantului Nicolae. O icoana draga, o amintire si-o comoara de-a ei.
– Mamă, eu nu stiu cum sa vorbesc cu Sfantul, sa-mi ia supararile si sa mi le duca la Dumnezeu! Ajuta-ma tu te rog!
Mama a ingenunchiat la marginea patului si-a inceput, simplu si smerit, sa se roage. Cu propozitii scurte, cu pauze lungi, cu suflet de copil. Iar fetita repeta ceea ce auzea, cu lacrimi siroind, cu dintii inclestati, cu mainile apucandu-l, parca, pe Sfantul Nicolae de vesminte. I-a vorbit ca unui tata, ca unui bunic, i-a vorbit salvatorului sau – cu toata credinta ca Sfantul va duce, mai departe, mesajul ei la Dumnezeu, iar Dumnezeu ii va schimba supararile in bucurii. Credinta copiilor muta muntii din loc!
Din acea seara, fetita si-a aruncat cutia cu tristeti din suflet. Din acea seara, fetita a devenit mai linistita si mai intelegatoare cu oamenii mari – si cu tot ceea ce se petrecea in jurul ei. Din acea seara, fetita priveste zambind spre Sfantul Nicolae, cu o complicitate atat de inocenta si de pura, incat poti simti cum ii vibreaza sufletul.
Sfantul Nicolae a asteptat-o, rabdator. Si cand ea a fost pregatita, Sfantul i-a implinit cererea si i-a linistit sufletelul – intr-o comunicare ce numai intre sfinti si copii poate exista! Iar cand o minune din aceasta se intampla, nu poti decat sa te rogi ca prietenia sa razbata si dincolo de copilarie!
Cu o lumanare aprinsa in noaptea de 5 spre 6 decembrie, sa ne plecam genuchii in rugaciune si sa lasam si noi toate supararile noastre, tristetea, durerea, nemultumirea, grijile si tot ce mai avem in suflet, care ne ingreuneaza sufletul si ne intristeaza Sfantului Nicolae sa le duca Bunului Dumnezeu si sa le transforme in Bucurii.